AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși. – Din auto¹- + fecundare (după fr. autofécondation). Vezi definitia »

între prep. – În locul dintre, în mijlocul a. – Mr. (n)tră, megl. antri, istr. ăntre. Lat. inter (Pușcariu 890; Candrea-Dens., 878; REW 4485a; DAR; cf. Moser 434), cf. it. tra, prov., fr., sp., port. entre. În trecut, s-a confundat cu lat. ante; s-a folosit pînă în sec. XVII cu sensul „în fața, în prezența cuiva”. – Der. dintre, prep., comp. cu de (diferența de sens constă în aceea că între indică poziția, iar dintre proveniența: între toți; dintre toți; printre, prep.; comp. cu prin (după Candrea-Scriban, 880, din lat. per inter). Se folosește de asemenea ca pref. neol., înlocuind fr. entre-. Vezi definitia »

RÂZGÂIÉRE s. f. v. răzgâiere. Vezi definitia »

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi. Vezi definitia »

READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca]. Vezi definitia »