ORTOSCOPÍE s. f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu prezenta imagini deformate. – Din fr. orthoscopie. Vezi definitia »

FONOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională. ♦ (Înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie. Vezi definitia »

XENOMANÍE s. f. xenofilie. (< fr. xénomanie) Vezi definitia »

CODEINOMANÍE s.f. Obiceiul morbid de a lua codeină. [Pron. -de-i-, gen. -iei. / < fr. codéinomanie]. Vezi definitia »

EXORÁȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration) Vezi definitia »