MACÁC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimuțe mici, cu capul turtit și cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparține uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. Vezi definitia »

CARNAC, localit. în E Franței (Bretagne), pe coasta Oc. Atlantic (g. Quiberon); 4 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică. În apropierea sa, celebre ansambluri de monumente megalitice (dolmene, tumuli și menhire) datînd din epoca bronzului (c. 2.000-1.400 î. Hr.). Vezi definitia »

a nu avea la stomac (pe cineva) expr. a antipatiza (pe cineva) Vezi definitia »

vîndălác s. n. – În locuțiunea de-a vîndălacul; de-a berbeleacul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, cf. berbeleac. Vezi definitia »

ACMÁC adj. Începător, novice, fără experiență -Din tc. Akmak Vezi definitia »