Definita cuvantului consistență
CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consistență
zonítă s. f., g.-d. art. zonítei Vezi definitia »
PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepșună, prospătură, trufanda, vrăbiuță. Vezi definitia »
SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță. Vezi definitia »
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. Vezi definitia »
MOLEȘEÁLĂ, moleșeli, s. f. Senzație de diminuare a puterii, a energiei, adesea însoțită de somnolență; moliciune; sfârșeală; toropeală. – Moleși + suf. -eală. Vezi definitia »