Definita cuvantului consistență
CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consistență
DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.; rar) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță. Vezi definitia »
POETÉSĂ, poetese, s. f. (Rar) Poetă. ♦ (Depr.) Poetă mediocră, lipsită de talent. [Pr.: po-e-] – Din fr. poétesse. Vezi definitia »
smiorcăitúră, smiorcăitúri, s.f. (înv.) zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. Vezi definitia »
MAIOLÍCĂ s.f. v. majolică. Vezi definitia »
sórgă (-gi), s. f. – (Trans. de V) Grijă, necesitate. Germ. Sorge. – Der. sorgoș, adj. (Trans. urgent, presant), prin intermediul mag. szorgos (Cihac, II, 526; Gáldi, Dict., 160). Vezi definitia »