TOI, toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”. Vezi definitia »

ȚARCÓI, țarcoi, s. m. (Reg.) Masculul țărcii. – Din țarcă + suf. -oi. Vezi definitia »

irigói, irigóiuri, s.n. (reg.) groapă cu apă; gropan, crov. Vezi definitia »

mondrói s.m. (reg.) om tăcut, posac, ursuz. Vezi definitia »

crifói, crifoáie, s.n. (reg.) bucată sau felie mare (de pâine, mămăligă, slănină etc.); hartan, halcă, huchium, dărab, crihan, codru, talcan, troșmei. Vezi definitia »