FLĂMÂNZÍT, -Ă, flămânziți, -te, adj. Care nu a mâncat de multă vreme; înfometat, hămesit (de foame). – V. flămânzi. Vezi definitia »

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș¹. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din magh. dial. holt (= halott). Vezi definitia »

MIGĂLÍT, -Ă, migăliți, -te, adj. Lucrat cu migală. – V. migăli. Vezi definitia »

YTRÍT s.n. (Min.) v. Gadolinit. [sil. -trit] (etim. după Ytterby, v. yterbit) Vezi definitia »

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită ! = să se realizeze ceea ce spui ! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri. Vezi definitia »