PALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. (< fr. palanquin) Vezi definitia »

MANDARÍN¹, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin. Vezi definitia »

mabéin s.n. (înv.) camera de audiențe a sultanului; camera personală a domnului. Vezi definitia »

FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. Vezi definitia »

CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus) Vezi definitia »