TULÉI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij. Vezi definitia »

holtéi (holtéi), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei). Vezi definitia »

TEI, (1) tei, s.m., și (2, rar) teie s.n. 1. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe-gălbui melifere, puternic parfumate, întrebuințate în medicină; crește în păduri sau cultivat pe străzi și în parcuri (Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frînghii, rogojini. Vezi definitia »

francofoniei Vezi definitia »

BAVARIEI, Alpii~ culme muntoasă a Alpilor Nordici în S Germaniei între L. Constanța (la V) și Tirolul austriac (la E). Alt. max.: 2.963 m (vf. Zugspitze). Ramura sa vestică o constituie Alpii Allgäu. Vezi definitia »