INFÁRCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sânge care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple]. Vezi definitia »

CATAFRÁCT I. s. n. platoșă grea, din diferite materiale, pentru om și pentru cai. II. s. m. oșteni ai cavaleriei grele înzăuați, împreună cu caii lor, în astfel de platoșă. (< fr. cataphracte) Vezi definitia »

CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet. Vezi definitia »

CONDÚCT s.n. v. conductă. Vezi definitia »

PERFÉCT, -Ă, perfecți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. ◊ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. S. n. Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut. ◊ Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut. – Din lat. perfectus, germ. perfekt. Vezi definitia »