budác (budáce), s. n. – (Banat) Tîrnăcop. – Var. budacă. Sb. budak (DAR). Vezi definitia »

tarác (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

CONIÁC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac. Vezi definitia »

AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. Vezi definitia »

popânzác¹, popânzáci, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzac, în picioare, drept și nemișcat. 3. sperietoare de păsări. 4. (fig.) om leneș. 5. (fig.) față umflată, grasă. Vezi definitia »