FOTOCOMPOZÍȚIE s.f. Compoziție fotografică. [< fr. photocompozition]. Vezi definitia »

ACTORÍE s. f. profesiunea de actor. (< actor + -ie) Vezi definitia »

SUPRAOCLÚZIE s. f. ocluzie dentară dereglată în sens vertical. (< engl. supraocclusion) Vezi definitia »

FITOLOGÍE s.f. Botanică. [Gen. -iei. / < fr. phytologie, cf. gr. phyton – plantă, logos – știință]. Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »