DIVULSIÚNE s. f. 1. smulgere, extragere, scoatere violentă. 2. (med.) dilatație forțată a unui canal strâmtat (rect, uter etc.). (< fr. divulsion, lat. divulsio) Vezi definitia »

apúne (apún, apús), vb. – 1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Lat. appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s. n. (asfințit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει „noaptea cade”, cf. alb. serpont „crepuscul” (Meyer 381). Vezi definitia »

PREEMȚIÚNE s.f. (Jur.) Drept de preemțiune = dreptul de care se bucură cineva prin lege de a fi preferat în calitate de cumpărător al unui bun. [Cf. fr. préemption, lat. prae – înainte, emptio – cumpărare]. Vezi definitia »

COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație. Vezi definitia »

DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. (Med.) Golire. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. déplétion, lat. depletio. Vezi definitia »