BÍLĂ³, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo. Vezi definitia »

CAVATÍNĂ s.f. Arie lirică melodioasă simplă, de mici proporții, care se cântă solo într-o operă. ♦ Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. [< it. cavatina, cf. fr. cavatine]. Vezi definitia »

LEUCOTAXÍNĂ s.f. (Med.) Substanță produsă de țesuturile inflamate care mărește permeabilitatea capilară, ușurând migrarea leucocitelor spre focarul inflamator. [Pron. le-u-. / < fr. leucotaxine]. Vezi definitia »

NEEUCLIDIÁNĂ adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Ne- + euclidian (după fr. non-eu-clidienne). Vezi definitia »

BRÚTĂ s. f. om brutal, violent. (< fr. brute) Vezi definitia »