PUNCTATÓR s. n. unealtă de oțel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. (< puncta + -tor) Vezi definitia »

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur. Vezi definitia »

VARIOCUPLÓR s. n. (telec.) aparat din două înfășurări, fixă și mobilă, fiecare aparținând unui circuit diferit, dar cuplat unul cu celălalt inductiv, astfel încât cuplajul să fie reglabil. (< fr. variocupleur) Vezi definitia »

CVADRICOLÓR, -Ă, cvadricolori, -e, adj. Care are patru culori. – Din fr. quadricolore. Vezi definitia »

Factor solubil eliberat de limfocite în timpul unui nou contact cu antigenul la care au fost sensibilizate și care declanșează reacția de imunitate mediată celular. Vezi definitia »