PUMNÁȘ, pumnași, s. m. Manșetă împodobită cu cusături de la mânecile cămășilor țărănești. [Pl. și (n.): pumnașe] – Pumn + suf. -aș. Vezi definitia »

DUȘ s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici. ♦ Țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare făcută prin acest mijloc. 2. (Fig.) Vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche]. Vezi definitia »

pârtúș, -ă, adj. (reg.) care are nasul lat. Vezi definitia »

NAȘ², -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș. Vezi definitia »

ioldáș (-și), s. m. – Fîrtat, tovarăș. – Var. ghioldaș. Tc. yoldaș (Șeineanu, III, 71). Sec. XVIII, III, 71), înv. Vezi definitia »