HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărâmate în șteampuri. Vezi definitia »

moícă s.f. (reg.) om moale, molatic. Vezi definitia »

CEȘCULÍȚĂ, ceșculițe, s. f. Ceșcuță. – Ceașcă + suf. -uliță. Vezi definitia »

AUTOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi. (< fr. autochore) Vezi definitia »

a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile. Vezi definitia »