ștropălí, ștropălésc, vb. IV (reg.) a umbla mult, obosindu-se. Vezi definitia »

țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare). Vezi definitia »

pășlí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fugi, a o șterge. – 2. A fura. – Var. pașli. Rut. pošljati sja (Candrea). În Mold. Vezi definitia »

a o tuli expr. a pleca repede și discret de undeva, a fugi. Vezi definitia »

prustulí, prustulésc, vb. IV (reg.; despre rocile de munte) a găuri cu prustarul (v.). Vezi definitia »