Definita cuvantului ciuci
ciuci2 s.n. (pop.) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ciuci
mecí (-césc, -ít), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban). Vezi definitia »
iurci interj. (reg.) pleosc! plici! iuști!. Vezi definitia »
cónci (cónciuri), s. n. – 1. Coc de păr. – 2. Basma. – 3. Moț de păr, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konča rut. konča, kanča, pe care Miklosich, Wander., 16 îl presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konč (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, îl derivă în mod greșit direct din mag., recunoscînd că așa se numește pieptănătura tipică femeilor românce din Vidin. Vezi definitia »
zgârci1 s. n., pl. zg'ârciuri Vezi definitia »
ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece. Vezi definitia »