FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum. Vezi definitia »

RECITÁNT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. [< fr. récitant]. Vezi definitia »

CARBURÁNT s.m. Combustibil lichid întrebuințat la motoarele cu explozie. [< fr. carburant]. Vezi definitia »

falimént (faliménte), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito. Vezi definitia »

VICARIÁNT, -Ă adj. (Biol.; despre specii sau varietăți) Care se substituie reciproc; care au mai multe arii de răspândire. ♦ (Despre un organ anatomic) Capabil de a compensa insuficiența unui alt organ. [Pron. -ri-ant. / < fr. vicariant, cf. lat. vicarius – înlocuitor]. Vezi definitia »