ÎNREGISTRÁ vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (Fig.) A întipări, a reține (în memorie). 3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. A obține, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer]. Vezi definitia »

fara personalitate Vezi definitia »

fara luciu Vezi definitia »

SUPRASATURÁ vb. I. tr. 1. A obține o soluție mai concentrată decât soluția concentrată. 2. (Fam.) A sătura peste măsură, a îmbuiba. [< supra- + satura, după fr. sursaturer]. Vezi definitia »

ÎNTRÁ vb. I. v. intra². Vezi definitia »