CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus. Vezi definitia »

SENZORIÁL, -Ă adj. Referitor la organele de simț. // s.n. Ceea ce se percepe prin simțuri. [Pron. -ri-al. / < fr. sensoriel]. Vezi definitia »

AFOCÁL adj.n. Sistem afocal = Sistem optic format din două lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. [< fr. afocal]. Vezi definitia »

REGIZORÁL, -Ă adj. de regizor. (< regizor + -al) Vezi definitia »

SALARIÁL, -Ă adj. referitor la salariu. (< fr. salarial) Vezi definitia »