Definita cuvantului orientare
ORIENTÁRE, orientări, s. f. Acțiunea de a (se) orienta și rezultatul ei; p. ext. direcție, sens. ♦ Fig. Tendință, înclinare; convingere, concepție. [Pr.: -ri-en-] – V. orienta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orientare
s.f-trecătoare îngustă în munți./srb.posada/ Vezi definitia »
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua. Vezi definitia »
BASSE-TERRE [bas-tér], oraș-port și centru ad-tiv al ins. Guadelupa; 26,6 mii loc. (1982, cu suburbiile). Export de banane, cacao, cafea și vanilie. Fundat în 1643. Vezi definitia »
SUBLINIÉRE s.f. Acțiunea de a sublinia și rezultatul ei; subliniat; (concr.) linie care se trage sub un cuvânt, sub un text etc. pentru a-l scoate în evidență. [Pron. -ni-e-. / < sublinia]. Vezi definitia »
Care se referă la prezența unor afecțiuni la membrii familiei (strămoși). Vezi definitia »