OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire]. Vezi definitia »

lințolíu (lințólii), s. n. – Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX), cuvînt de circulație literară. Vezi definitia »

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec. Vezi definitia »

BRUIU, com. în jud. Sibiu; 996 loc. (1991). Cetate sătească cu biserică (sec. 13). Vezi definitia »

a-l mânca viermii de viu expr. a fi foarte leneș și murdar. Vezi definitia »