împăcăluí, împăcăluiésc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui. Vezi definitia »

pârgăluí, pers. 3 sg. pârgăluiéște, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se pârgui. 2. a face să se dea în pârgă, să se rumenească. Vezi definitia »

chicuí, chícuiésc, vb. IV (înv.) a apuca de chică. Vezi definitia »

SPRĂHUÍ, sprăhuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mișca un obiect încoace și încolo; a scutura ceva (făcând să cadă praf). Vezi definitia »

ștrăifuí, ștrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare. Vezi definitia »