barchét (barchéturi), s. n. – Țesătură de bumbac. – Var. barhet, barhent. Ceh. barchet (Berneker 44), germ. Barchent (Borcea 178), din v. germ. med. barkan. Este cuvînt de origine arabă, identic cu sp. barragán. Din germ. provine mag. bársony (cf. sb. bršun), de unde barșon, s. n. (Trans., catifea), cu var. brașon, probabil prin asociere de idei cu centrul comercial al Brașovului (cf. Cihac, II, 480; Gáldi, Dict. 104). Vezi definitia »

a da jet expr. (deț.) a denunța, a informa. Vezi definitia »

QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet. Vezi definitia »

cochét (cochétă), adj. – Care caută să placă printr-un aspect îngrijit, căutat. Fr. coquet. – Der. cocheta, vb.; cochetărie, s. f., din fr. Vezi definitia »

TRIOLÉT s. n. 1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă. 2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice. (< fr. triolet) Vezi definitia »