MINISTÉRIU s. n. v. minister. Vezi definitia »

OSTENSÓRIU s. n. piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. (< fr. ostensoir) Vezi definitia »

CONGIÁRIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium) Vezi definitia »

SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo. Vezi definitia »

CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium. Vezi definitia »