CITÁRE, citări, s. f. 1. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ◊ Semnele citării = ghilimele. 2. Citație. (1). – V. cita. Vezi definitia »

PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia. Vezi definitia »

CĂRNOSÍRE, cărnosiri, s. f. Acțiunea de a cărnosi și rezultatul ei. – V. cărnosi. Vezi definitia »

ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti. Vezi definitia »

DEZOBIȘNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui. Vezi definitia »