REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter. Vezi definitia »

DEZORIENTÁ vb. tr., refl. 1. a face să-și piardă sau a-și pierde simțul orientării, a nu recunoaște locul unde se află. 2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< fr. désorienter) Vezi definitia »

PRETÁ vb. refl. 1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil. 2. a se potrivi la... (< fr. prêter) Vezi definitia »

FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter) Vezi definitia »

AMBETÁ vb. tr., refl. a (se) plictisi. (< fr. embêter) Vezi definitia »