CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta]. Vezi definitia »

SPOROPLÁSMĂ s. f. protoplasmă a sporului. (< fr. sporoplasme) Vezi definitia »

CHÍCIURĂ s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur. Vezi definitia »

ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -râ-i-] – Zbârâi + suf. -tură. Vezi definitia »

ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik. Vezi definitia »