SEDÍLĂ², sedile, s. f. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs. [Var.: (reg.) sădílă, sidílă s. f.] – Din bg., scr. sedilo. Vezi definitia »

BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque) Vezi definitia »

TRANSFORMÁTĂ s. f. (mat.) figură generată prin transformarea unei alte figuri. (< fr. transformée) Vezi definitia »

BIZANTINÍSTICĂ s.f. Bizantinologie. [Gen. -cii. / < germ. Byzantinistik]. Vezi definitia »

plescáviță, plescávițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare). Vezi definitia »