AEROLOGÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre. (< fr. aérologie) Vezi definitia »

OPOZÍȚIE s.f. I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, var. opozițiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozițiia, lat. oppositio]. Vezi definitia »

pîlnie (pấlnii), s. f. – 1. Leică. – 2. Pavilion al instrumentelor muzicale de suflat. Sl. plŭniti „a umple” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 241; Tiktin), cf. bg. pălno „plin”, pălnenie „umflare”. Vezi definitia »

IACNÍE s. f. v. iahnie. Vezi definitia »

OLIGOFRENÍE s.f. (Med.) Stare patologică a omului, caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. [Gen. -iei. / < fr. oligophrénie, cf. gr. oligos – puțin, phren – minte]. Vezi definitia »