forcotí pers. 3 sg. forcotéște, vb. IV (reg.) 1. (despre fierul încins aruncat în apă) a fâsâi, a sfârâi. 2. (depre arici) a forcăi. Vezi definitia »

CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot. Vezi definitia »

FET(I)- elem. feto-. Vezi definitia »

NABÍȘTI s.m.pl. Grup de pictori francezi de la sfârșitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică și simbolistă. [< fr. nabi, cf. ebr. Nabi – numele unui profet]. Vezi definitia »

povârtí, povârtésc, vb. IV (reg.) 1. (despre funii, sfori) a înfășura, a lega în jurul unui lemn, al unui par. 2. (înv.; în forma: povorti) a înclina, a apleca. 3. a doborî, a trânti. 4. (fig.) a merge pe ... Vezi definitia »