SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha) Vezi definitia »

SERVÍT², -Ă, serviți, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. – V. servi. Vezi definitia »

neamăgít, -ă, adj. (înv.) neamăgeț; care nu amăgește. Vezi definitia »

PLĂMĂDÍT¹ s. n. Plămădire. – V. plămădi. Vezi definitia »

păcurărít², păcurărítă, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar. Vezi definitia »