PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĩnica. Vezi definitia »

pondiólcă, pondiólce, s.f. (reg.) îmbrăcăminte femeiască de pânză, purtată sub rochie; bruză. Vezi definitia »

pahuiálă s.f. (reg.) încețoșare, împăienjenire a ochilor. Vezi definitia »

SCRIJĂTÚRĂ, scrijături, s. f. (Reg.) Scrijea. – Din scrijea + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat și gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu. Vezi definitia »