VIRÓLĂ s.f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mică brățară]. Vezi definitia »

aláltăieri-dimineáță (-ieri-) adv. Vezi definitia »

TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. Vezi definitia »

CVÁRTĂ s.f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. A patra poziție principală de apărare la scrimă. 3. Sistem de patru conducte electrice izolate între ele și împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice. [Var. cuartă s.f. / cf. fr. quarte, it. quarta, lat. quartus – al patrulea]. Vezi definitia »

FÂȘCÂITÚRĂ, fâșcâituri, s. f. (Reg.) Fâșcâit. – Din fâșcâi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »