clift (-turi), s. n. – (Arg.) Haină, manta. Germ. Kluft (Spitzer, BF, V, 184; M. L. Wagner, BF, X, 161). – Der. cliftat, adj. (elegant, bine îmbrăcat). Vezi definitia »

țeft (-turi), s. n. – 1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv. Vezi definitia »

SCHÍLIFT s.n. Instalație pentru transportul schiorilor în vârful unei pante. [< fr. skilift]. Vezi definitia »

RIFT s. n. șir de rupturi ale scoarței terestre suboceanice. ◊ fisură în sol făcută de un râu. (< fr., engl. rift) Vezi definitia »

AERLÍFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. [Pr.: a-er-] – Aer¹ + lift. Vezi definitia »