Definita cuvantului ferici
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ferici
pârcí4, pârcésc, vb. IV refl. (reg.; despre capre și oi) a se împreuna cu masculii lor pentru fecundare. Vezi definitia »
ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224.
Etimologie: magh. ács.
Cf. astaloș, teslar. Vezi definitia »
TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic. Vezi definitia »
ÎNHĂMÁCI, înhămaci, s. m. (Înv.) Țăran care era obligat să facă corvoadă cu caii proprii. – Din înhăma + suf. -aci. Vezi definitia »
córci (-oárce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard). Vezi definitia »