HEMOGLOBINURÍE, hemoglobinurii, s. f. Simptom care constă în apariția hemoglobinei în urină. – Din fr. hémoglobinurie. Vezi definitia »

DISTÉNSIE s.f. (Med.) Întindere sau umflare excesivă. ♦ Capacitate a unor organe vegetale sau structuri de a se alungi sub acțiunea unei forțe. [Pron. -si-e, gen. -iei. / < fr. distension, lat. distensio]. Vezi definitia »

ORTONASTÍE s. f. nastie cu plan de simetrie staționară, verticală. (< fr. orthonastie) Vezi definitia »

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie (după v. sl. zaklin, -anie). Vezi definitia »

OFTALMOTOMÍE, oftalmotomii, s. f. Extirpare a unui glob ocular bolnav. – Din fr. ophtalmotomie. Vezi definitia »