Definita cuvantului agonisi
agonisí (-sésc, -ít) vb. – 1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu agonisi
cvasi Vezi definitia »
ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”).
Vezi și acolisitură. Vezi definitia »
RACURSÍ adj. invar. Foarte scurt. ♦ Prescurtat, scurtat. // s.n. (Liv.) Prescurtare, reducție. ♦ (Arte) Procedeu de redare a unui subiect prin pictură, sculptură sau fotografie, micșorând dimensiunile prin efectul perspectivei. [Var. racursiu adj. invar., s.n., pl. -iuri. / < fr. raccourci]. Vezi definitia »
pardosí (pardosésc, pardosít), vb. – A pava, a bate podea, a pietrui. – Var. înv. părtăsi. Origine îndoielnică. S-a crezut în ngr. πατώνω, aorist πάτωσα (Cihac, II, 683), care se potrivește semantic, dar care prezintă dificultăți fonetice. – Der. pardos, s. n. (rar, caldarîm, pavaj), formație regresivă a cuvîntului următor; pardoseală, s. f. (caldarîm, pavaj); pardositor, s. m. (parchetar, meseriaș care execută pardoseli). Vezi definitia »
TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »