CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče. Vezi definitia »

ispitáci adj. m. (înv.) priceput. Vezi definitia »

ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă. Vezi definitia »

hoci²! interj. (reg.) cuvânt cu care se îndeamnă boii să se dea inapoi. Vezi definitia »

a pune pe butuci expr. a aduce (o mașină, o întreprindere etc.) în stare de nefuncționare; a strica; a falimenta. Vezi definitia »