pârciuí², pârciuiésc, vb. IV (reg.) a tunde prost (cum tunzi caprele). Vezi definitia »

ȚINTUÍ, țintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi. ◊ Expr. A țintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera. ♦ A înfige, a bate cuie sau ținte. ♦ Fig. A obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat. ◊ Expr. A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit. A rămâne țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un loc. 2. A împodobi cu ținte. – Țintă + suf. -ui. Vezi definitia »

PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. Vezi definitia »

scurmuzuí, scurmuzuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: scurmuzi) a zgâria superficial (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele); a scurma. 2. (refl.; fig.; despre durere) a ieși la iveală, a se manifesta (cu evidență). Vezi definitia »

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire. Vezi definitia »