PASTIȘÓR s.m. (Rar; depr.) Cel care pastișează. [< fr. pasticheur]. Vezi definitia »

soátior, soátiore, s.n. (reg.) coș de mână împletit din nuiele, din trestie, din papură etc. Vezi definitia »

Urcior; inflamație acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi; inflamatie a glandelor pilo-sebacee a pleoapelor, provocata de stafilococi; orgelet; ordeolum Vezi definitia »

BACIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu bace. (< fr. baccivore) Vezi definitia »

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător. Vezi definitia »