LOB s.m. 1. Parte rotunjită și proeminentă a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ Partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de construcție în forma unui arc de cerc. 2. Porțiune de albie, luncă sau terasă cuprinsă în bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau o sepală. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos]. Vezi definitia »

NECROFÓB, -Ă s.m. și f. Suferind de necrofobie. [< fr. nécrophobe]. Vezi definitia »

HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe. Vezi definitia »

LIOFÓB, -Ă, liofobi, -e, adj. (Despre particule coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophobe. Vezi definitia »

CVADRILÓB s. n. motiv decorativ asemănător trifoiului cu patru foi; tetralob. (< fr. quadrilobe) Vezi definitia »