Definita cuvantului copulativ
COPULATÍV, -Ă adj. 1. (Despre conjuncții) Care unește părți de propoziții sau propoziții de același fel. ◊ Verb copulativ = verb auxiliar care leagă subiectul de numele predicativ; propoziție copulativă = propoziție coordonată care exprimă asocierea față de coordonata ei. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte unite de același predicat. [Cf. lat. copulativus, fr. copulatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu copulativ
SUBSTITUTÍV, -Ă adj. care substituie. ◊ (despre o medicație) care urmărește a compensa un deficit organic. (< fr. substitutif) Vezi definitia »
ZGLOBÍV, -Ă, zglobívi, -e, adj. (Var.) Zglobiu. (cf. zglobiu) Vezi definitia »
MELIORATÍV, -Ă, meliorativi, -e, adj. (Lingv.; despre cuvinte, expresii etc.) Cu sens laudativ, favorabil. [Pr.: -li-o-] – Din fr. mélioratif. Vezi definitia »
ESTIMATÍV, -Ă adj. Referitor la prețul unei lucrări, al unui lucru; referitor la o estimare; estimatoriu. [< fr. estimatif]. Vezi definitia »
INTERPOZITÍV s. n. copie pozitivă intermediară, alb-negru sau color, de pe negativul de imagine al unui film. (< inter1- + pozitiv) Vezi definitia »