Definita cuvantului cord
CORD2 s.n. Țesătură cu urzeală formată din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cord
MANICÓRD s. n. vechi instrument muzical cu coarde și clape, asemănător clavicordului. (< it. manicordo, fr. manicorde) Vezi definitia »
bord (bórduri), s. n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder. Vezi definitia »
CAPITULÁRD, -Ă, capitularzi, -de, adj. (Rar) Capitulant. – Din fr. capitulard. Vezi definitia »
CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis) Vezi definitia »
PISTÁRD s. m. ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom. (< fr. pistard) Vezi definitia »