CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. Vezi definitia »

GIUVAIERGERÍT s. n. v. GIUVAIERGERÍE (1.) Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. [DEX '98] Vezi definitia »

ROBURÍT, s. n. Substanță explozivă complexă, folosită în lucrările miniere. – Din fr. roburite. Vezi definitia »

ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit. Vezi definitia »

SMĂLȚUÍT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui. Vezi definitia »