BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (În ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influența religiei) A rosti o anumită formulă rituală, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinității sau pentru ca un lucru să aducă folos. 2. (Despre divinitate) A revărsa asupra cuiva belșug, fericire. 3. A lăuda, a preamări pe cineva sau ceva. [Prez. ind. și: binecuvấnt] – Din bine¹ + cuvânta (după v. sl. blagosloviti). Vezi definitia »

ASORTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a așeza la un loc diferite lucruri în vederea formării unui tot armonios. ♦ (refl.) A se potrivi. 2. A aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. [< fr. assortir]. Vezi definitia »

Fata de care m-am indragostit Vezi definitia »

japita urata si schiloada Vezi definitia »

TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas. Vezi definitia »