REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m., adj. 1. s. m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj. (Despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își are domiciliul în..., care locuiește în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident. Vezi definitia »

DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant]. Vezi definitia »

VIVIFIÁNT, -Ă adj. Însuflețitor, dătător de putere. [Pron. -fi-ant. / < fr. vivifiant]. Vezi definitia »

INCORPORÁNT, -Ă adj. Care încorporează. [< fr. incorporant]. Vezi definitia »

COALESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă coalescență. [Pron. co-a-. / < fr. coalescent, cf. lat. coalescere – a se lipi]. Vezi definitia »