FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. Vezi definitia »

DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros. Vezi definitia »

ÎNVIORĂTÓR, -OÁRE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează. [Pr.: -vi-o-] – Înviora + suf. -ător. Vezi definitia »

VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar.) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. Vezi definitia »

a vedea roșu înaintea ochilor expr. 1. a se înfuria, a se enerva foarte tare. 2. (la fotbal) a primi cartonaș roșu, a fi eliminat din joc. Vezi definitia »